Depresia – o povară, o trăire

Depresia în câteva cuvinte este descrisă ca simptomatologie prin lipsa de energie și starea de tristețe. Însă aceasta este o stare unică pentru fiecare individ. Pentru unele persoane se manifestă prin retragere și izolare, însă pentru alte persoane se manifestă printr-un zâmbet pe buze și o mare durere interioară.

Mai mult decât atât depresia este un sentiment de gol. Simți că nu ai putere să te mobilizezi, nu ai energie pentru pasiunile tale, nu ai nici un scop în viață. Te simți de parcă ești într-un tunel întunecat din care nu găsești calea spre ieșire. Fiecare zi care trece devine o luptă din ce în ce mai grea. Uneori pui masca fericirii pe față și mergi înainte cu aceasta greutate.

Chiar și cu masca fericirii, totul în jurul tău este în ceață. Simți că între tine și mediul extern este un văl negru care îngreunează să fii în contact cu ce este în jurul tău.  Se întâmplă să începi să pierzi noțiunea timpului. Nu îți mai dai seama când ai adormit și când te-ai trezit, iar de fiecare dată când te trezești vrei doar să dormi. Nu ai niciun strop de putere să te ridici. Nu ai nicio motivație. Țelurile tale din viață sunt inexistente și simți că nu ai poftă de viață. Ai început să-ți pui la îndoială existența. Simți că îți lipsește ceva și că acel ”ceva” trebuie să îl găsești, dar nu știi ce este.  Începi să simți că îți este teama de eșec, deși nici măcar nu știi ce să faci ca să ieși din starea în care te găsești. Nimic nu te mai bucură. Zâmbești însă doar la suprafață pentru a ascunde golul din interiorul tău. Ți se spune sau îți vine în minte cuvintele ” va fi bine”, dar nu știi cum să scapi de golul interior și de gândurile negative. Poți inspira pe alți oameni, dar nu te poți mobiliza pe tine. Patul ți-a devenit cel mai bun prieten, dormi pentru a evita toate circumstanțele care te apasă.

Începi să devii neglijent cu sănătatea ta. Mâncarea parcă nu mai are gust, apetitul a scăzut, nu îți mai pasă cum arăți fizic, apetitul sexual a scăzut și el. Îți este din ce în ce mai greu să duci această lupă. Poți un gol, dar în același timp și o povară în sufletul tău. Uneori poate simți chiar că viața nu mai merită trăită. Simți viața ca pe o povară de care vrei să scapi. Simți că ești într-o închisoare din care nu mai găsești cale de ieșire.

Nu îți exprimi opinia și nu planifici nimic, deoarece nu te interesează. Vrei doar să fii singur. Te retragi și dai la o parte grupul tău de prieteni. Chiar și când ești lângă ei, tot ai sentimentul de singurătate. Nu vrei să vorbești despre starea ta. Prietenii și familia devin din ce în ce mai îngrijorați și încearcă să facă orice ca să ieși de acolo. Doresc să te ajute, să te motiveze, să te scoată din acest tunel. Auzi vocile lor dar în același timp parcă cuvintele nu ajung la tine. Încep să tragă de tine, dar pentru tine este din ce în ce mai greu.

Te încurajez ca în această lupă să fii conștient că există cale de ieșire, că se poate. În toată călătoria asta prin tunelul întunecat, la un moment dat va apărea lumina. E acolo undeva. Este ușor de zis, știu, și cred că îți este greu și că lupta cu depresia este foarte copleșitoare. Aminteșteți că nu ești singur și că nu este o rușine să apelezi la ajutor fie că este familia, prietenii, psihoterapeut sau psihiatru. Îți stăm la dispoziție cu mâna întinsă. Este nevoie doar să faci primul pas. Să ceri ajutorul.

Cu drag

Drd. Sebastijan Scopu

Contact: 0720 366 728